„Pentru un traducător e un privilegiu să transpună în alt veşmânt lingvistic povestirile lui Katherine Mansfield, aşa cum pentru un cititor e un privilegiu să le citească. După valurile, mai vechi sau mai noi, de realism – socialist, magic, erotic etc. –, existenţialism, structuralism, textualism, postmodernism, după avalanşa de literatură cu iz de kitsch hollywoodian, debordând de violenţă şi sexualitate, cât de reconfortantă apare adierea de aer proaspăt pe care o degajă povestirile lui Katherine Mansfield! Picturalitatea lor, coloritul pastelat, multitudinea de faţete, luxurianţa detaliilor îţi dau impresia, pe parcursul lecturii, că te plimbi printre Tablouri dintr-o expoziţie, dar nu printre clocotitoarele tablouri simfonice ale lui Musorgski, ci printre cadrele impresioniste, pointilliste ale lui Sisley sau Seurat, învăluite în discreta surdină a muzicii lui Debussy. Bogatul buchet de povestiri mansfieldiene se îmbină într-un sincretism perfect: literatură, muzică, pictură, adică poezie, sunet, culoare.“ (Antoaneta RALIAN)
Publicat de: Editura Humanitas