Gabriel Liiceanu: Să acceptăm că există gânditori în fața cărora te poți „preda", că gândurile lor, în loc să fie „digerate până la a li se pierde urma", devin totodată, deîndată ce le expui și interpretezi, calea ta privilegiată de acces la lucruri. Nu există nici o garanție că numai drumul drept te poate duce la țintă. Există și ocoluri convenabile. Așa cum există și exegeze mincinoase. Citezi, sistematizezi, explici. Dar o faci pe fondul unui travesti mental: lăsându-l pe celălalt să vorbească, vorbești și tu odată cu el. De ce n-am putea imagina opera unui predecesor ca pe un ustensil de gândire, ca pe o sculă perfecționată care te transportă rapid în locul la care vrei să ajungi? Când nu e făcută în scopuri strict didactice, explicarea unui gânditor poate foarte bine să devină o stilistică a exprimării tale. Interpretându-l, împrumuți o mască spre a putea să-ți arăți chipul mai bine. În această cheie vă rog să ascultați conferința mea „despre Cioran".
Publicat de: Editura Humanitas