Două evenimente majore cu miez catastrofic fisurează decisiv intervalul şi amprentează definitiv substanţa romanului. Unul strict personal, de flagrantă intimitate: ruptura lui Eliade de Sorana Ţopa – iubirea năvalnică, fantastă, copleşitoare în dăruire, invadatoare la modul vampirizant – şi opţiunea, la antipod, pentru Nina Mareş – feminitatea tandru-maternă, subtil-învăluitoare, ocrotitoare, constructivă. Celălalt, exterior, de-a dreptul devastator în planul relaţiilor social-politice ale autorului şi ale grupării sale afectiv-intelectuale: asasinarea premierului I.Gh. Duca. De-o parte, elucidarea sentimentală. De cealaltă, irepresibila maculare şi irecuperabila scindare a Generaţiei ’27: nimic nu avea să mai fie ca înainte după asasinarea lui Duca şi, mai târziu, după instaurarea terorismului de stat de către Carol al II-lea. DAN C. MIHĂILESCU