Această imagine — a unui elefant imens, condus de un călăreț fragil — nu e doar o glumă reușită. E metafora centrală a cărții Ipoteza fericirii. Haidt o folosește pentru a descrie cum funcționează mintea noastră: elefantul este emoția, instinctul, impulsul greu de îmblânzit. Călărețul este rațiunea, care se crede la conducere, dar e adesea doar un povestitor ce explică decizii pe care nu le-a luat el. Cartea asta nu vine cu rețete. În schimb, explorează idei vechi, din filosofie și religie, și le compară cu ce știm astăzi din psihologie. Haidt face drumuri dese între gândirea lui Buddha, pildele lui Iisus și datele culese din experimente moderne. Îți arată, de exemplu, cum un lucru simplu, cum ar fi recunoștința zilnică sau o pauză de zece minute în natură, poate schimba traseul mental al nostru. Ce dă ritm cărții este felul în care Haidt leagă ideile de povești simple. Povestea studentului care se luptă cu depresia. Povestea unui prieten care pare să aibă totul, dar care simte că nu mai simte nimic. Sunt bucăți de viață care nu țipă după atenție, dar care se lipesc de tine când le citești. Din când în când, autorul întoarce oglinda și o așază în fața cititorului. Ne întreabă, fără să bată toba: “Cine conduce de fapt în viața ta — elefantul sau călărețul?”
Publicat de: Mind Builders