În "Optimismul se învață", Martin Seligman explorează conceptul de optimism dintr-o perspectivă științifică și practică, demonstrând că nu este o trăsătură înnăscută, ci o abilitate care poate fi învățată și cultivată. Seligman, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul psihologiei pozitive, arată cum felul în care percepem evenimentele din viața noastră poate avea un efect semnificativ asupra stării noastre de bine, sănătății și succesului. Seligman începe prin a explica diferența dintre optimismul sănătos și pesimismul disfuncțional, clarificând că optimismul nu înseamnă doar a vedea partea plină a paharului - indiferent de context - ci a înțelege și accepta provocările, în timp ce rămânem motivați și încrezători în propriile abilități. Potrivit cercetărilor sale, oamenii optimiști au tendința de a interpreta dificultățile ca pe niște provocări temporare care pot fi depășite, în timp ce pesimiștii tind să le vadă ca pe niște obstacole permanente, imposibil de depășit. Unul dintre principiile fundamentale ale lui Martin E.P. Seligman este examinarea atribuirilor. Atribuirea este modul în care explicăm evenimentele care ni se întâmplă. De exemplu, dacă o persoană eșuează la un examen, poate să își explice eșecul printr-o cauză internă, cum ar fi „nu sunt destul de inteligent”, sau printr-o cauză externă, cum ar fi „întrebările au fost prea dificile”. Pesimiștii tind să adopte explicații interne și stabile, ceea ce duce la o autoevaluare negativă constantă. În schimb, optimistul va considera eșecul un incident temporar și legat de circumstanțele externe. În acest sens, Seligman ne sugerează în "Optimismul se învață: știința controlului personal" că schimbarea felului în care interpretăm aceste evenimente, promovând o gândire care ne ajută să ne ridicăm și să învățăm din greșeli.
Publicat de: Mind Builders