Dragă Doamne-Doamne, Pe mine mă cheamă Oscar, am zece ani, am dat foc pisicii, câinelui şi casei (cred că am pârlit şi peştişorii din acvariu), şi-abia acum îţi scriu prima dată pentru că am tot fost ocupat cu lecţiile.Da’ să ştii: nu pot să sufăr să scriu. Numai dacă mă obligă cineva. Scrisul înseamnă brizbizuri, floricele, zâmbete etc., o minciună frumoasă şi nimic mai mult. O chestie pentru oameni mari.Dovada? Uite, să luăm începutul scrisorii ăsteia.Aş fi putut foarte bine să spun: „Mi se zice Bilă, arăt cam de şapte ani, casa mea e la spital, pentru că am cancer, şi n-am vorbit niciodată cu tine pentru că nici măcar nu cred că exişti“.Da’ dacă scriu aşa nu dă bine, n-o să-ţi pese de mine. Și eu am nevoie să-ţi pese. Ba chiar mi-ar prinde bine să ai un pic de timp să-mi faci vreo două-trei servicii.
Publicat de: Editura Humanitas