Să nu râdeți... Dar nici nu o să puteți. Cartea asta doare, exasperează. O iubire maternă, ca o ură grea. Ură că nu ești Cenușăreasa, oricâți pantofi ai, că universul nu se orânduiește în cercuri concentrice de răsplăți. Că nu stă drepți, la ordinele tale. Pe care nu știi să le dai, fiindcă ai pus re-ul înaintea sentimentului. Fiindcă ai numai răspunsuri și nicio întrebare. Fiindcă virtutea principală pe care o corcolești la piept este despre ce nu ești și ce nu poți, într-o lume care conspiră împotriva ta. A ta, Buricul absolut al pământului. Mama, Gaia, Glia. Tellus Mater. Pântec și mormânt. Nu. Nu o să râdeți. Dar cred că veți simți, trăi, înțelege mai bine fatalismul. Cordonul ombilical netăiat la timp de sabia Liberului Arbitru. Personajul acela lipsă din culturA noastră mioritică. Personajul după care tânjim până la ștreangul în care ne atârnam propria neputință. "Să nu razi :((" este o experiență limită, ascunsă de obicei de mituri și tăceri. Doare, exasperează. Eliberează. - Mihaela Miroiu, filosof, scriitoare
Publicat de: Editura Trei