Ea preferă să-l citească pe Dostoievski și să bea ceai într-o sâmbătă seara decât să meargă la club, el știe să facă poze alb-negru în care soarele apus arată mai strălucitor decât în tablouri. Dragostea lor este un dans tăcut, cu momente pline în care totul se potrivește perfect, apoi cu zile tulburătoare, când nu se suportă. O despărțire prematură, o așteptare neliniștită, căutări de-a lungul anilor, întâlniri sfâșietoare care nu rezolvă nimic, doar adâncesc durerea și dorul. Până într-o zi când își dau seama că dragostea era acolo, chiar dacă acum nu mai este nimeni la celălalt capăt. Al doilea roman al Ioanei Chicet-Macoveiciuc este despre o dragoste spectaculoasă care se termină prea curând și o obsesie care ajunge în pragul pierderii de sine. Cum poate trăi corect o femeie care își iubește soțul și cei doi copii minunați ai ei, când, după mai bine de zece ani, continuă să aibă vise noaptea în care apare fostul ei iubit? Cum poate ea să se vindece de suferința ei, cum să nu se mai întrebe? Ei bine, nu poate, crede Oana, protagonista din Ziua în care nu era nimeni la celălalt capăt al iubirii, tânăra cu păr fabulos, pe care într-o zi îl tunde aproape până la scalp, într-un gest simbolic de automutilare. Ea pur și simplu nu poate. Până, într-o zi, când Universul îi trimite un semn. Romanul este viu, colorat, plin de emoție și uneori nemilos. Îl terminați de citit, îl puneți deoparte, dar îl deschideți din nou pentru a reciti o scenă, un schimb sau una dintre scrisorile care nu au fost trimise niciodată. Ioana Chicet-Macoveiciuc este autoarea a 44 de cărți pentru copii și adulți. De asemenea, este autoarea unuia dintre cele mai cunoscute şi iubite bloguri româneşti despre creşterea copiilor: www.printesaurbana.ro. Este jurnalist în presa scrisă şi audiovizuală, a lucrat în PR şi comunicare. Organizează evenimente pentru părinţi. Este mama Sofiei şi a lui Ivan.
Publicat de: Editura Univers