Statisticile oficiale ale Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiați indicã faptul că, între 1969 și 1989, peste 100 000 de români au cerut azil politic în Occident. Cei mai mulți au trecut fraudulos frontiera spre Iugoslavia sau Ungaria, expunându-se unor riscuri enorme: puteau fi prinși și aruncați în pușcărie pentru mulți ani, sau puteau fi împușcați pe frontierã. Transfugilor li se spunea „frontieriști“. Pentru autoritățile comuniste și pentru grãniceri, „frontierist“ era sinonim cu „infractor“: Codul Penal al RSR incrimina, la art. 245, atât trecerea frauduloasă a frontierei, cât și tentativa, ca „infracțiuni contra autorittății“, pedepsite cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Pentru cei care scăpau, statutul de „frontierist“ devenea o monedã de schimb pentru azil politic într-o țară democratică. Cei care au trecut cu bine sunt azi cetățeni ai lumii, în Europa de Vest, în SUA, în Canada sau în Australia. Sute de transfugi și-au găsit sfârșitul pe fâșie, împușcaþi de grăniceri și îngropați în cimitirele locului.
Publicat de: Curtea Veche Publishing