Roman recompensat cu Premiul pentru literatură Alpha din Austria (2012) și Premiul Euregio pentru Literatură Studențească (2015). Taguchi Hiro are douăzeci de ani și și-a petrecut ultimii doi ani trăind ca hikikomori, închis într-o cameră, fără nicio interacțiune umană, în casa părinților săi din Tokyo. Hiro decide să iasă în lume. Un prim pas – o bancă din parc. Treptat, se împrietenește cu Ohara Tetsu, un salariat de vârstă mijlocie, în costum și cravată, care și-a pierdut slujba, dar care nu știe când și cum să-i dea vestea soției sale. Pe măsură ce Hiro și Tetsu se deschid cu precauție unul față de celălalt, descoperă în tristețea lor o legătură comună. Regretele și dezamăgirile, speranțele și visele, toate ies la suprafață până când își găsesc puterea de a da cumva un nou început vieții lor. Un roman emoţionant, de neuitat şi plin de surprize. Oare ultima pagină întoarsă va reprezenta un mic triumf? Hikikomori (lit. „a sta deoparte”, „a sta retras”) definește retragerea totală din societate și căutarea de izolare socială extremă, evadând fizic din viața socială. Hikikomori se referă atât la fenomen în general, cât și la cei afectați de acesta. Estimările sugerează că, în Japonia, o jumătate de milion de tineri și mai mult de jumătate de milion de persoane de vârstă mijlocie au devenit sihaștri social. Alegerea este cauzată de factori personali și sociali de diferite tipuri, cum ar fi marea presiune a societății japoneze spre realizarea de sine și succesul personal la care individul este supus încă din adolescență. Fenomenul, prezent deja în Japonia încă din a doua jumătate a anilor 1980, a început să se răspândească în anii 2000 și în Statele Unite și Europa. Milena Michiko Flašar a studiat Literatură comparată la Viena și Berlin. S-a născut în 1980 la St. Pölten, în Austria. Este fiica unei mame japoneze și a unui tată austriac și trăiește ca scriitoare la Viena. A predat limba germană ca limbă străină la Viena. Flašar este căsătorită și are un fiu. În iunie 2012, a primit o bursă de rezidențiat în cadrul Colocviului literar de la Berlin. Pentru romanul L-am numit Cravată, în 2012, Flašar a fost recompensată cu Premiul literar Austrian Alpha. Într-o adaptare pentru scenă și o producție de Jana Milena Polasek, textul a fost prezentat în premieră în mai 2013 pe scena Teatrului „Maxim Gorki” din Berlin. NDR (Compania de Radiodifuziune Nord-Germană) a produs o adaptare de teatru radiofonic în 2014. În aprilie 2015, romanul a fost distins cu Premiul Euregio pentru Literatură Studențească. Alte romane publicate: Ich bin (Eu sunt) (2008), Okaasan. Meine unbekannte Mutter (Okaasan. Mama mea necunoscută) (2010), Herr Katō spielt Familie (Domnul Katō se joacă de-a familia) (2018), Oben Erde, unten Himmel (Pământ deasupra, cer dedesubt,/i>) (2023). Traducere în limba română de Mariana-Virginia Lăzărescu. ISBN ebook 978-630-330-091-7
Publicat de: Lebăda Neagră