„Cand, la inceputul anilor '70, a aparut interpretarea lui Noica la Tinerete fara batranete..., noi cei din jur am avut senzatia ca suntem contemporani cu un eveniment. Cred ca rareori in istoria culturii doua creatii se ajutasera atat de mult una pe alta. Ce era mai presus aici? Basmul care, cu subintelesurile sale, facea credibil, ilustrandu-l si transformandu-l in poveste, gandul filozofic al lui Noica? Sau interpretarea care dadea basmului o demnitate de nimeni stiuta pana atunci?Dar ce importanta are pentru cel care le citeste sau, iata, le asculta astazi impreuna? Important este ca, asa impreuna, ele ne spun ceva extraordinar: pentru muritori viata nu ar trebui sa aiba sens decat dupa ce a fost validata de ratarea nemuririi." Gabriel Liiceanu
Publicat de: Editura Humanitas