Volum îngrijit de Arnold Goldberg cu colaborarea lui Paul E. Stepanski Aceasta este ultima carte scrisă de Heinz Kohut, cartea sa testament, în care reia, sintetizează și nuanțează cele mai importante concepte cu care a construit psihologia Sinelui. Kohut reexaminează procesul analitic și se oprește la câteva aspecte fundamentale: analizabilitatea, complexul Oedip, abordarea apărărilor și a rezistențelor, interpretarea transferurilor de obiect al Sinelui, rolul empatiei. În același timp, întrebările pe care și le pune Kohut îl direcționează către noi ipoteze despre natura vindecării psihanalitice. Capacitatea crescută de verbalizare, insight-ul, autonomia sporită a funcțiilor Eului și controlul crescut asupra impulsivității rămân în continuare importante, dar nu constituie esența vindecării. Conform psihologiei Sinelui, esența vindecării psihanalitice rezidă în capacitatea nou descoperită a pacientului de a identifica în mediul său real obiecte adecvate ale Sinelui ‒ atât oglinditoare, cât și idealizabile ‒ și de a se simți susținut de acestea. Pentru Kohut, un tratament este de succes atunci când analizandul, lăsându-se în voia energiei procesului analitic, devine capabil să reactiveze în transferul de obiect al Sinelui acele nevoi care au fost obstrucționate în copilărie. Doar această achiziționare graduală a contactului empatic cu obiectele mature ale Sinelui reprezintă esența vindecării psihanalitice. Iar demersul, de proporții monografice, prin care Kohut demonstrează această teză pe tot parcursul cărții, va fascina cu siguranță cititorul pasionat de psihanaliză.
Publicat de: Editura Trei