Autoarea volumului Întoarcere în Bucureştiul interbelic îşi continuă călătoria în timp. De data aceasta ea poposeşte în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, în România de după venirea lui Carol I, într-o pasionantă lume aurorală. Citind cartea Ioanei Pârvulescu, veţi avea senzaţia că trăiţi acolo, în Bucureştiul în care statuia lui Mihai Viteazul abia a fost aşezată în faţa Universităţii, în care lumina electrică e o mare noutate, telefonul tocmai s-a inventat, iar în Cişmigiu doamne în rochii lungi şi bărbaţi cu pălărie tare patinează pe lacul îngheţat. Pe lângă palpitul de viaţă cotidiană, cartea are meritul de a crea, ca un roman, câteva personaje al căror destin e legat intim de destinul cultural sau istoric al ţării. La fel ca paginile dedicate perioadei interbelice, noua carte a Ioanei Pârvulescu lasă statuile să coboare de pe soclu şi să redevină oameni vii, plini de calităţi, nu lipsiţi de defecte, pe care e foarte greu să nu-i îndrăgeşti. Ioana Pârvulescu, „Nasturele şi fermoarul“ (România literară, 47/2010)
Publicat de: Humanitas