Dupa versurile de inceput, aparute in cateva plachete, s-a consacrat prozei de anticipatie si nu numai. In cadrul genului amintit a publicat Moartea pasarii-sageata (Bucuresti, 1966) Cosmonautul cel trist (Bucuresti, 1967) Tarmul interzis (Bucuresti 1972) Palaria de pai (Bucuresti, 1974) Jocuri de apa (Bucuresti, 1975) Verde Aixa (Bucuresti, 1976 Tokio, 1980) Planeta celor doi sori (Bucuresti, 2003).
Proza realista cuprind cartile Dumnezeu umbla descult (Bucuresti, 1968) Cetatea Soarelui (Bucuresti, 1978) Dincolo de paradis (Bucuresti, 1983) Fiul risipitor nu se mai intoarce (Bucuresti, 2004).
Eseuri privind istoria universala a utopiei contin volumele Colectionarul de insule (Bucuresti, 1981) Insulele Fericite (Bucuresti, 1986) O insula in spatiu (Bucuresti, 1991).
A revenit la versuri cu Egocentrism (Bucuresti, 2000).
Nu-mi dau seama daca volumul Dincolo de paradis poate fi considerat drept cel mai bun al lui Horia Arama, dar cred ca, prin aceasta carte, artistul din el s-a exprimat cel mai stralucit si mai adanc.

Publicat de: Aldo Press