Orice formă de iubire atât de armonioasă adăpostește fie o dramă, fie o farsă latentă. Și până și la cel mai cinstit om rămâne întotdeauna destulă stofă ca să faci un ticălos. (...) Dacă există o manieră nobilă de a-l iubi pe celălalt până și-n slăbiciunile lui, există un fel meschin de a-l vlăgui insistând asupra celor mai neînsemnate neputințe ale sale. – Pascal Bruckner

Oare e bine să trăim în convenția de a fi împreună cu cineva până la sfârșitul vieții, cu riscul de a ne distruge reciproc? Roman-cult plin de idei revoluționare, Luni de fiere a devenit lectură obligatorie pentru toți cei care își doresc libertatea sau libertinajul în cuplu. Pascal Bruckner vorbește aici despre criza cuplului modern, sătul de monogamie și tradiționalism.
Cartea a fost ecranizată de Roman Polanski în 1992.

„Ca acele ființe care repetă-ntruna singura aventură a existenței lor, îmi povestesc viața cui vrea s-o asculte, doar cuvin­tele mă mai ajută să-mi exorcizez destinul, să reînnod firele pe care accidentul le-a rupt. O Penelopă pe dos, care reconstituie o tapiserie sfâșiată, vorbesc ca să continui să exist.“

Luni de fiere trasează în cel mai mic detaliu limitele psihologice ale plăcerii sexuale. – The Guardian

„Ultimele cuvinte ale lui Béatrice îmi exasperaseră sentimentul de slăbiciune. Nu mai vedeam în jur decât adversari și agresori, iar în urechea mea, hidosul, imposibilul de dezlipit apod își continua monologul jegos, clipocitor și putred.

— Crezi că o să se…

A avut un gest obscen cu limba.

— Prietena dumitale e gurmandă, a mea e pătimașă, n-o să-ți lase nimic.“ – Pascal Bruckner

Publicat de: Trei