Primul dintre cele două cazuri remarcabile din acest volum, cunoscut sub numele de „Micul Hans", descrie abordarea psihanalitică a fobiei unui băiat de cinci ani. Fobia de cai a micului Hans, care se temea că ar putea fi mușcat pe stradă de un cal, exprimă deformat conflictul ambivalenței afective față de tată în context oedipian. Totodată, pornind de la cazul concret, Freud descrie cele trei momente ale formării fobiei: refularea, proiecția, deplasarea. Prin demersul său de pionierat, Freud deschide un nou orizont, și anume cel al psihanalizei copilului. Cel de‑al doilea caz, „Omul cu lupi", reprezintă cea mai detaliată și interesantă istorie de caz a lui Freud. Acesta a reconstituit premisele și evoluția nevrozei infantile pornind de la visul pacientului despre lupii albi care stăteau nemișcați în nucul din fața ferestrei, ceea ce ar simboliza „scena originară", cauza ultimă a nevrozei sale. Ca descoperire clinică, Freud constată importanța rolului jucat de pulsiunile feminine ale pacientului în declanșarea nevrozei. Cazul a fost pentru Freud și un argument decisiv în disputa cu Adler și Jung referitoare la existența sexualității infantile. Analiza nevrozelor la copil prezintă un interes teoretic deosebit. Studiul nevrozelor infantile atestă participarea dominantă a acestor forțe libidinale atât de contestate la formarea nevrozei și pune în evidență lipsa unor năzuințe culturale îndepărtate, despre care copilul încă nu știe nimic și care, prin urmare, nu pot însemna nimic pentru el - SIGMUND FREUD
Publicat de: Editura Trei