Poezia lui Octavian Goga din cele cinci volume privita in ansamblul ei respira un aer de grandoare si de tristete ca panzele batranului Bruegel care evoca uciderea pruncilor. Imensele scene de fundal din poeziile Oltul Plugarii La noi Clacasii Vorbeau azi-noapte doua ape Codasul etc. desfasurate parca pe toata intinderea spatiului mioritic si a timpului nostru istoric asigura o anume majestate miraculos solemna (uneori tragica alteori senina) episoadelor si figurilor din primul plan micilor tablouri rustice peisajelor ocupatiilor zilnice evenimentelor din viata taranilor integrandu-le cu finete artistica in ritmul vietii universale. De aceea Goga nu e numai un poet local al satului ci unul national. Nicio tenta bucolica si pastorala nicio conventie idilica nimic artificial ceea ce asigura prospetimea si inovatia in traditie a poeziei gogiene. Lanurile aspre triste tragice din fundal se rasfrang nuantat pe figurile din primul plan pe destinul involburat al oamenilor care au un acut sentiment al datoriei si al legii pamantului. – Ion Dodu Balan

Publicat de: Editura Litera