În "Dragostea în vremea holerei", Gabriel García Márquez explorează iubirea ca un concept complex, dar în același timp, universal. Povestea urmărește relația între Florentino Ariza și Fermina Daza, doi tineri care, în ciuda iubirii lor de-o viață, sunt despărțiți de convențiile sociale și de schimbările din viața lor. După decenii de așteptare, Florentino rămâne ferm convins că iubirea lor va triumfa, chiar dacă Fermina se căsătorește cu alt bărbat. Márquez folosește o narativă captivantă pentru a discuta despre natura iubirii și despre cum aceasta poate fi transformată de timp și de circumstanțele sociale. Autorul arată că iubirea nu este o simplă pasiune efemeră, ci mai degrabă un angajament care poate dura întreaga viață, chiar și atunci când lucrurile nu merg conform planului. Această temă este explorată prin contrastele dintre Florentino și Fermina. Florentino rămâne dedicat unei iubiri purificate, idealizate, în timp ce Fermina, de-a lungul anilor, dezvoltă o înțelegere mai pragmatică și mai matură a relației, influențată de realitățile vieții. La un nivel profund, romanul este despre reconcilieri. Reconcilierea dintre așteptările ideale ale iubirii și realitățile vieții.
Publicat de: Mind Builders